Wednesday, August 10, 2016

Crezi tu?

"Si fara credinta este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu
trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. " Evrei 11:6

Buna ziua si bine ati venit pe noul meu blog! Ma numesc Mihaela, unii poate ma stiu de pe blogul meu culinar "De prin lume adunate..."
Imi amintesc acum multi ani cand am inceput "De prin lume adunate..." stiam ca am ceva de spus, dar nu stiam exact unde merg, un fel de "sa vedem ce-o iesi". Au iesit multe, pe langa faptul ca am cunoscut multi oameni, am descoperit talentul de patiser si am inceput afacerea mea Dulcerella. Motiv pentru care nu am mai avut timp de a continua testarea retetelor pe blog.

Azi simt ca am alta chemare. L-am descoperit pe Dumnezeu cu adevarat cu cativa ani in urma si vreau sa impartasesc aici lucruri pe care le-am invatat si poate ca cineva are nevoie sa le citeasca.
Asadar, sa incep azi cu povestea mea. Am crescut in Romania intr-o familie crestin ortodoxa si intr-o societate comunista care imi spunea ca Dumnezeu nu exista. In adolescenta am simtit ca trebuie sa fie ceva acolo mult mai mare decat noi, imi amintesc ca incercam sa ma rog si nu stiam decat "Tatal nostru" iar mintea imi fugea la altele fara sa ma pot conecta sau concentra.
Am ajuns in Statele Unite si in primii ani aici am ales sa fiu cu cel pe care il iubeam fara sa conteze ca am stat peste o viza, iar singurul mod de a devein legala era sotul meu. Nu intru in multe detalii legate de viza, dar incurcatura din actele sotului atunci era foarte mare. Am reusit sa o descurcam cat de cat, cand am primit vestea ca trebuie sa mai astept inca 5 ani pana cand pot sa ajung eu sa pot aplica, ceea ce ar fi facut un total de 11 ani in care nu as fi putut sa imi vad familia din Romania. Era o situatie in care nu vedeam nici macar luminita de la capatul tunelului. Atunci a fost momentul in care am acceptat sa merg la o biserica cu prietena mea, invitatie pe care mi-o facuse in continuu vreo 2 ani.
Imi voi aminti tot timpul intrebarea pe care mi-a pus-o Pastorul in seara aceea dupa studiul biblic. M-a intrebat: "Crezi tu ca Dumnezeu poate sa te ajute cu asta?" si imi voi aduce aminte mereu raspunsul meu "Nu". "Cum crezi ca Dumnezeu o sa te ajute daca tu nu Il crezi?"

Ce s-a intamplat dupa a fost ca am inceput sa comunicam din nou cu compania care ne ajutase, au gasit un paragraf in lege cu care sotul meu atunci a putut in 4 luni sa devina cetatean, in alte 3 sa pot aplica eu si sa fiu acceptata si in mai putin de un an sa ii pot vizita pe parintii mei si familia mea din Romania.

Este posibil ca unii sa spuna ca este o coincidenta, dar eu stiu ceea ce stiu si ceea ce am impartasit aici este numai o mica parte din cum l-am cunoscut eu pe Dumnezeu.
Ceea ce te intreb eu azi nu este "daca crezi ca exista Dumnezeu". Te intreb insa "Crezi ca Dumnezeu care a creat cerurile si pamantul si tot ceea ce ne inconjoara, poate sa faca o minune in viata ta? In orice problema, mica sau mare, crezi ca Dumnezeu poate sa actioneze? "

Numai prin credinta putem sa ajungem la El. Cand lumea spune "arata-mi si te cred", Dumnezeu spune "crede numai, si iti voi arata!"

2 comments:

  1. Dumnezeu ne raspunde uneori fara sa ne dam seama, sau ne dam seama mult mai tarziu fiindca nimic nu este intamplator; si eu am trait experiente dureroase, pentru unele am primit explicatii, pentru altele inca mai am de asteptat; toate la timpul lor. Principalul este sa nu ne pierdem credinta. Cu drag, Mihaela

    ReplyDelete
  2. Multumesc pentru comentariul tau, Mihaela, este adevarat, atunci cand credem in Dumnezeu, nimic din viata noastra nu este intamplator.

    ReplyDelete

Multumesc tuturor celor care isi fac timp sa imi lase un comentariu, apreciez toata interactiunea cu cititorii si voi incerca sa raspund tuturor, iar cum consider ca blogul este "casa" mea virtuala nu voi publica nici un comentariu cu limbaj tendentios.